Katharina

Colega pe care o vedeti in poza este o colega de a mea de la studioul de fitness unde lucrez. Nu este o colega oarecare, ci este singura colega crestina care o am acolo, pe langa o antrenoare de aerobic pe care o vad sporadic. Ea este pentru mine o incurajare, de multe ori discutam impreuna si imi face foarte bine sa vorbesc cu cineva care vede lumea din acelasi unghi ca si mine, cu un Dumnezeu creator in centru. Azi am primit telefon de la serfa mea spunandu-mi ca aceasta colega a avut un stop cardiac si daca nu o pot inlocui la servici. A fost asa de interesant ca nici nu m-am ingrijorat, nici nu am ramas socata, desi este cu totul nuasteptat. Nu are probleme cu inima, duce o viata sanatoasa si face cel putin de doua ore pe saptamana sport. De ce nu m-am ingrijorat? Pentru ca stiam ca este in mana lui Dumnezeu, stiam ca voia Lui se face si ca daca a ingaduit aceasta, el are un scop. Mai stiam ca ea nu este speriata, pur si simplu stiam. Am sunat-o pe Katharina si am gasit-o acasa. M-am bucurat mult sa ii aud vocea si sa o stiu in viata. Mi-a spus ca saptamana trecuta i-a batut inima mai tare si ca a facut diverse analize. Apoi in noaptea dinspre sambata spre duminica s-a trezit si a simtit cum inima ii batea foarte slab, tot mai slab. Au fost cateva secunde in care a spus: “Doamne, vrei sa ma iei la tine? Daca vrei, eu sunt gata, ia-ma.” In timp ce spunea aceste cuvinte in gand, inima ei a incetat sa mai bata si a simtit cum i se scurge sangele de cap (aceasta a fost senzatia). Au fost vreo 3-5 secunde crede ea. Dar cum a terminat de spus cuvintele de acceptare a sortii in fata lui Dumnezeu, a simtit cum dintr-o data inima i-a batut iar cu putere si viata i-a revenit in trup. A fost chiar in stare sa mearga la spital, nu a chemat salvarea. A spus ca asa o pace a simtit cand i-a spus Domnului ca poate sa o ia daca vrea si a spus ca ar fi fost recunoscatoare pentru o moarte asa usoara, dar nu i-ar fi dorit sotului ei si copiilor sa stea asa devreme la mormantul ei si mai ales pentru nimic in lume nu i-ar fi dorit asta mamei ei, care este inca in viata. S-a refacut destul de bine, dar nu va veni la servici in urmatoarele 4 saptamani. Cauza? Prea mult stress. Prea multe responsabilitati. Da, chiar si un crestin are stres din pacate. Da, chiar si un crestin poate face stop cardiac. Totusi: nu este aceasta absurd?! De ce ne impovaram noi peste puteri? De ce nu facem o pauza? De ce nu incetam sa alergam incotro apucam pentru ca asa fac toti. Stresul este blestemul generatiei noastre, asta e clar. Dar Biblia si relatia cu Dumnezeu pot deveni binecuvantarea noastra de fiecare zi. Va rog mult sa o amintiti in rugaciunile voastre si pe Katharina, Dumnezeu sa ii dea sanatate si sa o mai tina in viata dupa voia Lui. El este minunat si in Mana lui sunt toate lucrurile. A lui sa fie gloria in veci de veci. AMIN!!!!